Dacă ai deja capitala bifată și te întrebi încotro o iei, alegerea se reduce la două direcții cu personalități complet diferite. Nordul e piatră, pădure și cetate. Sudul e vie, stepă și apă. Nu se compară punct cu punct — se aleg în funcție de ce vrei să faci cu zilele tale.
Nordul: relief, patrimoniu, distanțe mai mari
Nordul e regiunea cu cele mai spectaculoase forme de relief din țară. Malul înalt al Nistrului, defileurile calcaroase și pădurile bătrâne dau un peisaj pe care sudul nu-l are.
Ancora e Cetatea Soroca, la circa 155 de kilometri de Chișinău, aproximativ două ore și jumătate de condus pe traseul M2. E singura fortificație de acest fel din țară care se vizitează integral, dar are program restrâns: miercuri–duminică, 9:00–17:30, și doar din primăvară până în noiembrie.
În jur se leagă frumos: Mănăstirea Rudi la vreo 40 de kilometri de oraș, Arcul Geodezic Struve cu punctul său din zonă, Defileul Trinca cu pereții lui de calcar și Parcul Țaul, unul dintre cele mai mari ansambluri dendrologice din Moldova. Mai la vest, pe malul Prutului, Pădurea Domnească este cea mai veche rezervație forestieră a țării.
Punctul slab: distanțele. Obiectivele sunt răsfirate, drumurile secundare cer răbdare, iar oferta de cazare e mai subțire decât în centru. Nordul nu se face în grabă.
Sudul: vin, stepă și zone umede
Sudul e teritoriul podgoriilor mari și al peisajului deschis. Aici e Purcari, la circa 114 kilometri de capitală, în raionul Ștefan Vodă — una dintre cele mai vechi și mai cunoscute crame ale țării, cu tur ghidat de aproximativ 40 de minute, zilnic de la ora 9:00.
Tot în sud e Găgăuzia, cu centrul la Comrat, la aproximativ 101 kilometri de Chișinău, în jur de o oră și trei sferturi. Are propria bucătărie, propriile crame și un muzeu de istorie și etnografie care merită oprirea.
La extremitatea sudică, rezervația Prutul de Jos, cu lacul Beleu, e cel mai important complex de zone umede din țară. Sunt aproximativ 208 kilometri de la Chișinău, peste trei ore de drum. Rezervația are două trasee amenajate — unul terestru și unul acvatic, alese în funcție de nivelul apei — iar traseul „Panorama Beleului” are circa 5 kilometri și se parcurge în una și jumătate–două ore.
Punctul slab: legăturile transversale. Între Comrat și Purcari sunt circa 136 de kilometri și peste două ore, deși ambele sunt „în sud”. Sudul nu se face în buclă, se face pe direcții.
Verdictul, pe tipuri de călător
- Prima ieșire din Chișinău, ai o singură zi: sudul, pe direcția Purcari sau Castel Mimi. E mai aproape și mai ușor de digerat.
- Vii pentru vin: sudul, fără ezitare. Densitatea de crame e mai mare și cramele mari sunt organizate pentru vizitatori.
- Vii pentru peisaj și fotografie: nordul. Defileurile și malul Nistrului nu au echivalent în sud.
- Vii pentru patrimoniu construit: nordul, cu Soroca drept cap de afiș.
- Vii pentru natură și păsări: sudul, la Prutul de Jos, dar cu ziua bine calculată — e departe.
- Ai trei zile și vrei doar una dintre ele: nordul, pentru că are nevoie de timp; sudul se poate face și pe bucăți, în ieșiri de o zi.
- Călătorești fără mașină: sudul. Excursiile organizate spre crame sunt mult mai frecvente decât cele spre nord.
Un compromis care funcționează
Dacă tot nu te decizi, împarte astfel: o zi în sud, spre crame, cu întoarcere seara la restaurantele din capitală, și două zile în nord, cu o noapte în Soroca. Primești și vinul, și cetatea, fără să faci de două ori același drum. Ce nu funcționează e nordul și sudul în aceeași zi — între Soroca și Cahul sunt peste 300 de kilometri, iar rezultatul e o zi întreagă la volan.
Înainte de orice, verifică ghidul practic de transport și rezervă camera în funcție de direcția aleasă, nu invers.
