Hora

Hora este cel mai vechi și mai răspândit dans popular românesc, jocul în cerc prin care comunitatea se adună laolaltă la sărbători, nunți și hramuri. Femei și bărbați se prind de mâini într-un cerc larg, mișcându-se ritmic, cu pași spre dreapta și spre stânga, într-o rotire continuă care simbolizează unitatea, egalitatea și solidaritatea satului. Nicio mare sărbătoare a comunității nu se poate închipui fără horă.

Origine și semnificație

Numele de „horă” este pus de cercetători în legătură cu o veche rădăcină mediteraneană (gr. „choros” — dans în cerc), iar forma circulară a jocului are valoare arhaică, regăsită la multe popoare. Prin esența sa, hora abolește ierarhiile: în cerc nimeni nu este nici primul, nici ultimul, iar prinderea de mâini exprimă apartenența la aceeași comunitate. De aceea hora a devenit, în timp, un puternic simbol al identității naționale, depășind statutul de simplu dans pentru a deveni o metaforă a unirii.

Cum se joacă și variante

Pașii de bază presupun mișcarea diagonală înainte și înapoi, însoțită de bătăi ritmice, cercul rotindu-se lent în ritmul muzicii. Alături de horă, în satele moldovenești se joacă și sârba — dans iute, în ritm binar, jucat de regulă tot în cerc sau în semicerc — precum și bătuta, brâul ori învârtita. La nuntă, hora capătă nume aparte: „hora miresei”, jucată înainte de plecarea la cununie, ori „de trei ori pe după masă”, ritual al închinării și ocolirii mesei de către tineri.

Prezent

Hora rămâne vie în Republica Moldova: se joacă la nunți, cumetrii, hramuri și festivaluri folclorice, fiind nelipsită din repertoriul ansamblurilor de dans popular și învățată încă din copilărie. Ea deschide și încheie marile sărbători comunitare, iar „Hora Unirii”, pe versurile lui Vasile Alecsandri, a căpătat o semnificație politică și emoțională deosebită, fiind cântată și jucată la momentele importante ale istoriei naționale. Hora este nelipsită și din spectacolele marilor ansambluri de stat și din festivalurile folclorice internaționale, unde costumele viu colorate și pasul unitar al jocului impresionează publicul. Astfel, dincolo de pasul de dans, hora continuă să țină laolaltă oamenii, așa cum o face de secole, reafirmând de fiecare dată legătura dintre om și comunitate.