Friptură de țară

Friptura de țară este una dintre cele mai îndrăgite preparate din carne ale bucătăriei moldovenești, un fel de mâncare rustic, copios și plin de savoare, așa cum se gătește la sat. Spre deosebire de fripturile rafinate, friptura de țară păstrează simplitatea și autenticitatea bucatelor de la curte, în care carnea de porc, de pasăre sau de miel se rumenește încet, până capătă o crustă aurie și un gust pe care doar gătitul tihnit îl poate da.

Cum se prepară

Pentru friptura de țară se folosește de obicei carne de porc, mai ales pulpă, ceafă, costiță sau bucăți cu osul, alese pentru frăgezimea și gustul lor. Carnea se taie în bucăți potrivite, se condimentează cu sare, piper, usturoi și uneori cu cimbru ori frunză de dafin, apoi se rumenește în untură sau în propria grăsime. Secretul stă în gătitul lent: carnea se înăbușă la foc mic, în suc propriu, eventual stropită din când în când cu puțin vin ori cu zeama lăsată, până devine fragedă și se rumenește frumos.

În varianta tradițională, friptura se gătește în ceaun sau în cratiță de tuci, iar uneori la cuptor ori la jar, deasupra cărbunilor încinși. O metodă veche și gustoasă este și prăjirea cărnii care, după rumenire, se pune în borcane sau în vase de lut acoperite cu untură, fiind astfel păstrată luni de zile. Se servește alături de mămăligă caldă, de cartofi prăjiți sau copți, de murături și de o salată de sezon. Mujdeiul de usturoi este un însoțitor frecvent, la fel ca brânza și ardeii iuți.

Când se mănâncă și rolul cultural

Friptura de țară este preparatul meselor îmbelșugate, al duminicilor și al sărbătorilor, când gospodarii pun pe foc carnea cea mai bună. Ea este nelipsită de la praznice, nunți, cumetrii și hramuri, acolo unde masa trebuie să fie bogată și să mulțumească mulți oaspeți. Mai ales după tăierea porcului, în pragul Crăciunului, friptura proaspătă este una dintre primele bucate care se pun pe masă.

Dincolo de valoarea culinară, friptura de țară reprezintă spiritul ospitalității moldovenești: belșugul, generozitatea și plăcerea de a-i ospăta pe cei dragi. Ea evocă atmosfera curților de la țară, mirosul de carne rumenită plutind în aer și bucuria meselor lungi, petrecute în familie și între prieteni, cu voie bună și pahare ridicate. Pentru gospodarul moldovean, o friptură bună pusă pe masă este o chestiune de cinste, un semn că oaspeții sunt prețuiți și că în casa lui domnește belșugul.