Plăcinte moldovenești

Plăcintele sunt poate cel mai iubit preparat de aluat din Moldova, o adevărată emblemă a bucătăriei autohtone, prezentă în nenumărate variante și umpluturi. Aurii, crocante sau pufoase, dulci sau sărate, plăcintele moldovenești sunt sinonime cu căldura casei și cu pricepere a gospodinei, fiind preparatul cu care Moldova este cel mai des asociată atunci când vine vorba de bucate tradiționale.

Cum se prepară

Baza plăcintelor este aluatul, care poate fi simplu (nedospit) sau dospit, în funcție de tipul de plăcintă. Pentru plăcintele întinse, foaia se trage cât mai subțire, uneori până devine aproape transparentă, peste o față de masă presărată cu făină, o adevărată artă care cere experiență și mâini pricepute. Aluatul se umple, se împachetează în diverse forme, rotunde sau pătrate, și se coace în cuptor, se prăjește în tigaie cu puțin ulei sau se face pe plită, pe o tablă încinsă, după obiceiul fiecărei zone.

Umpluturile sunt extrem de variate. Cele sărate folosesc brânză de vaci sau de oi, varză călită, cartofi, ceapă, ciuperci, urdă sau carne. Cele dulci se fac cu brânză dulce, mere, vișine, dovleac, mac sau magiun de prune. Printre cele mai cunoscute se numără plăcinta cu brânză și verdeață, vărzarele, plăcintele cu mere și plăcinta poale-n brâu, în care colțurile aluatului se ridică peste umplutura de brânză dulce.

Când se mănâncă și rolul cultural

Plăcintele se prepară atât în zilele obișnuite, ca mâncare de bază sau gustare, cât și la sărbători, nunți, cumetrii și praznice, unde nu lipsesc niciodată. Ele se servesc calde, adesea cu smântână, cu un pahar de lapte sau de vin, și sunt apreciate la fel de mult de copii și de adulți. În posturi, gospodinele fac plăcinte de post, fără ouă și lactate, cu umpluturi de cartofi, varză sau ciuperci.

Plăcinta a depășit demult statutul de simplu preparat, devenind un veritabil simbol al ospitalității moldovenești și al identității naționale. Expresia însăși a hărniciei și a dragostei de casă, ea apare în folclor, în cântece și în zicale. A primi un oaspete cu plăcinte calde este, în Moldova, gestul suprem de bun venit, iar mirosul lor proaspăt rămâne, pentru mulți, însăși aroma casei părintești și a copilăriei petrecute la bunici.