Literatură

Ion Druță

Scriitor și dramaturg · 1928 – 2023

Scriitor, dramaturg și academician, una dintre cele mai importante voci ale literaturii din Republica Moldova. Operele sale, profund legate de satul și spiritualitatea moldovenească, au fost traduse și jucate pe scene internaționale.

Ion Druță (n. 3 septembrie 1928, Horodiște, județul Soroca – d. 28 septembrie 2023) a fost scriitor, dramaturg, eseist și academician, considerat unul dintre cei mai importanți prozatori ai literaturii din Basarabia. Născut într-un sat din nordul Moldovei, astăzi în raionul Dondușeni, el a creat o operă profund legată de lumea satului moldovenesc, de valorile sale morale și de spiritualitatea țărănească.

Cariera

Ion Druță a absolvit Școala de Silvicultură și Cursurile Superioare ale Institutului de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova. Primele sale povestiri au fost publicate la începutul anilor '50. Din 1969 s-a stabilit la Moscova, de unde și-a continuat activitatea literară. Proza sa se distinge prin lirism, prin atenția acordată psihologiei personajelor și prin evocarea satului ca univers moral.

Opera

Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără romanele „Frunze de dor” și „Povara bunătății noastre”, precum și nuvelele și piesele „Ultima lună de toamnă”, „Balade din câmpie”, „Clopotnița”, „Biserica albă” și „Toiagul păstoriei”. Aceste opere fac parte din fondul de aur al literaturii moldovenești. În 1967 a fost laureat al Premiului de Stat al RSS Moldovenești pentru romanul „Balade din câmpie” și nuvela „Ultima lună de toamnă”.

Moștenirea

Ion Druță a fost unul dintre liderii mișcării naționale românești din Moldova, la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90, și membru de onoare al Academiei Române. Apreciat pe ambele maluri ale Prutului, el a rămas până la finalul vieții, în 2023, la vârsta de 95 de ani, o conștiință vie a culturii naționale și un apărător al limbii și al tradiției românești.

O conștiință a neamului

Opera lui Ion Druță, tradusă în numeroase limbi și jucată pe scenele teatrelor din întreg spațiul ex-sovietic, a păstrat mereu în centru satul moldovenesc, ca depozitar al valorilor morale și al credinței. Piese precum „Casa mare” și „Păsările tinereții noastre” au cunoscut un mare succes. Druță a fost o voce incomodă pentru regim, apărând limba română și identitatea națională. Recunoscut ca patriarh al literaturii basarabene, el a rămas până la capătul îndelungatei sale vieți un reper moral și cultural pentru moldoveni.