Cozonac

Cozonacul este regele deserturilor de sărbătoare în Moldova, un cozonac pufos din aluat dospit, bogat în ouă, lapte și unt, parfumat cu vanilie, coajă de lămâie și rom. Înalt, aurit la suprafață și cu un miez moale și aromat, el este nelipsit de pe masa de Paște și de Crăciun, fiind preparatul care încununează zilele de sărbătoare ale fiecărei familii.

Cum se prepară

Secretul unui cozonac reușit stă în aluatul dospit, care cere timp, căldură și răbdare. Făina de bună calitate se amestecă cu lapte cald, drojdie, gălbenușuri, zahăr, unt și un strop de sare, apoi se frământă îndelung până aluatul devine elastic și se desprinde de pe mâini. Frământarea bună, considerată cheia succesului, dă firul caracteristic al miezului. Aluatul se lasă la dospit, uneori de mai multe ori, până își dublează volumul.

După dospire, aluatul se întinde și se umple cu diverse umpluturi: nucă măcinată cu zahăr și cacao, mac, rahat, stafide sau cremă de cacao. Foile umplute se răsucesc și se împletesc în două, apoi se așază în forme tapetate cu hârtie și se mai lasă la crescut până umplu tava. Înainte de coacere, cozonacul se unge cu ou bătut pentru a căpăta luciul auriu, iar uneori se presară deasupra zahăr sau miez de nucă. Se coace la foc potrivit, nici prea iute ca să nu ardă, nici prea slab ca să nu rămână necopt, iar mirosul care umple casa este unul dintre cele mai îndrăgite semne ale sărbătorii.

Când se mănâncă și rolul cultural

Cozonacul este profund legat de marile sărbători creștine. La Paște și la Crăciun, nicio masă nu este completă fără el, iar gospodinele se întrec în a face cozonaci cât mai înalți și mai pufoși. Frământatul cozonacilor are, în multe familii, aerul unui ritual: se face în liniște, ferit de curent și de zgomot, uneori cu rugăciuni spuse în gând pentru ca aluatul să crească frumos și să nu „se lase".

Pe lângă rolul său de desert festiv, cozonacul este și un simbol al belșugului și al dăruirii. El se oferă oaspeților, se duce în vizite și se împarte cu cei dragi, fiind nelipsit și de la pomeni ori de la mesele de după slujbele bisericești. Aroma sa caldă de vanilie și nucă este, pentru mulți moldoveni, însăși aroma copilăriei și a sărbătorii, evocând adunările de familie din jurul mesei și bucuria zilelor mari de peste an. Un cozonac reușit, înalt și pufos, rămâne și astăzi dovada supremă a măiestriei unei gospodine.